muhlis

De ce unii nu se supun lui Allah?

 

ِ      Allah, acest cuvant care farmeca auzul tuturor, acest cuvant care rasuna zilnic pe putin de cinci ori pana in nori, acest cuvant care cutremura munti, acest cuvant care tulbura marea, acest cuvant care cutremura inimile credinciosilor, acest cuvant care a unit frica cu curajul, disperarea cu speranta, slabiciunea cu puterea, nemila cu indurarea, umilinta cu gratia si astfel a croit un drum potrivit pentru robi Sai.

   Allah este Atoateputernic, Atoatestiutor, stie nevazutul si tot ceea ce este in inima tuturor. Acesta este Allah, si noi nu suntem decat niste robi slabi si neputinciosi, care fara mila si indurarea lui Allah nu am trai nici o clipa, dar cu toate acestea avem curajul sa ne impotrivim Lui, avem curajul sa incalcam limitele stabilite de El, de un patron, director, mafiot sau sportiv ne este frica dar de stapanul lor nu.

 

Fara indoiala ca sunt mai multe motive care-l deteremina pe rob sa nu i se supuna lui Allah Preainaltul si astfel uita porunca lui Allah, aceste motive sunt felurite; unele sunt personale, altele au la baza societatea care-l inconjoara pe om, asa cum sunt si unele motive mixte.

 

      Prin acest articol vom incerca sa evidentiem aceste motive, pentru ca sa reusim sa ne ferim de ele sau sa le infruntam, deoarece cel mai bun leac este sa descoperi intai boala, motivul bolii , simptomele ei, dupa care vine randul medicamentui care inlatura aceasta durere cu voia lui Allah .

 

     Daca meditam cu atentie vedem ca motivele care il determina pe om sa nu se supuna lui Allah sunt mai multe:

 

  1- Unul dintre cele mai incurajatoare motive este nerealizarea scopului pentru care a fost creat omul, si telul pentru care trebuie sa traiasca. Multi dintre oameni traiesc avand un singur tel pe acest pamant; satisfacerea poftelor lumesti, iar altii nici nu-si stiu scopul pentru care traiesc, asemenea animalelor, nu stie de ce a fost creat si nici de ce traieste.Allah Preainaltul a limitat in Cartea Sa scopul pentru care a fost creat omul Eu nu i-am creat pe djinni şi oameni decât ca ei să Mă adore.(Zariat 56), deci scopul pentru care a fost creat omul  este sa-L adore pe Allah, cu intelesul ei cuprinzator, asa cum spun unii invatati: Adorarea este orice spusa sau fapta pe care Allah o primeste indiferent ca este vizibila sau invizibila. Deci orice cuvant, fiecare fapta, fiecare sentiment vizibil sau invizibil trebuie sa fie in numele lui Allah pentru ca aceasta sa devina adorare .

 

  2 –  Credinta slaba: Fara indoiala ca credinta slaba in Allah si in ziua de Apoi este un motiv ferm care-l determina pe rob sa incalce invatatura lui Allah deoarece el iubeste ceea ce Allah uraste si uraste ceea ce Allah iubeste, insa credinta devotata il indeamna pe rob sa iubeasca ceea ce Allah iubeste si sa ureasca ceea ce Allah uraste, spune profetul(pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) "Nu va crede niciunul dintre voi pana ce poftele lui nu urmeaza invatatura mea"

 

  3 – Ignoranta in ceea ce priveste existenta lui Allah, poruncilor si ceea ce a interzis, rasplata si pedeapsa Sa. Ignoranta este calitatea de baza a celui care are curajul sa incalce poruncile divine, deoarece daca cunosteau adevaratul Creator iL iubeau, iL adorau, iI respectau,  porunca Lui era indeplinita iar ceea ce a interzis este parasit, daca stiau rasplata lui Allah o visau zi si noapte, daca stiau pedeapsa lui traiau cu frica de ea. Acesta este motivul raspandiri pacatelor, spune profetul(pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa): Din semnele zilei de Apoi este raspandirea ignorantei si disparitia stiintei, consumul excesiv de alcool si raspandirea preacurviei.

                        Vedem ca profetul in acest hadis a legat raspandirea pacatelor de ignoranta.

 

  4 – Ispitele Satanei: Cel mai mare dusman al omului este satana, el este in acelasi timp primul dusman al sau, el face totul pentru ratacirea noastra nu oboseste nu stie ce inseamna deznadejde, el nu se linisteste pana ce nu ne atrage in plasa sa, spune profetul(pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa): Satana "curge" in oameni asa cum curge sangele in vene!

 

  5 -  Increderea oarba in Allah, multi dintre oameni traiesc cu speranta ca Allah ii va ierta, deoarece el este Gafur(Iertator), Rahim(Indurator) si cred ca vor intra in Rai fara sa dea socoteala. Ei astfel savarsesc pacate cat munti sperand ca indurarea lui Allah este cat oceanele, da fara indoiala ca indurarea lui Allah nu are limite pentru cel care se caieste si se intoarce la Allah nu pentru cel care traieste numai cu aceasta speranta, si asa cum Allah este Gafur, Rahim este si Muntekim(Razbunator),  Gebbar(Cel Tare) pentru cei care incalca limitele sale, spune Allah: Vesteşte, [o, Muhammad,] robilor Mei că Eu sunt Iertătorul şi Îndurătorul Şi că pedeapsa Mea este pedeapsa cea dureroasă! (Hijr 49 – 50)

 

  6 – Nedaznadajduirea in privinta indurari lui Allah. Multi dintre oameni cand se uita in urma lor vad un munte de pacate si cred ca Allah nu-I va ierta niciodata,  deznadajduiesc si continua sa traiasca in pacate. Si uita ca Allah spune: “O, voi robii Mei, care aţi întrecut măsura în defavoarea voastră, nu deznădăjduiţi în privinţa îndurării lui Allah!” Allah iartă toate păcatele. El este Iertător şi Îndurător.(Zumer 53)

 

  7 – Destinul lui Allah, vedem pe uni dintre oameni cum justifica faptele sale prin destin, daca Allah mi-a scris ca voi fi calauzit o sa fiu departe de pacate, daca nu asta este destinul ce pot face? Allah Cel in mana caruia este destinul nostru este Cel care ne-a poruncit sa-l adoram si sa ne ferim de pacate, de ce cand este vorba de credinta si religie spunem destinul si cand este vorba de o fapta lumeasca ne straduim? De ce cand mergem la un examen ne pregatim? De ce cand suntem bolnavi mergem la doctor? De ce nu spunem destinul lui Allah daca vrea reusim daca nu vrea nu reusim? Deci pentru a atinge telul, pentru a reusi, trebuie sa ne straduim, sa depunem efort apoi asteptam rasplata de la Allah.

 

  8 -  Intentia buna, multi dintre oameni pretind ca intentia lor este pura, curata, chiar daca ei nu isi fac datoria fata de Allah si pacatuiesc, inima lor este ca zapada si spun ca Allah nu va privi la faptele lor ci la inimile lor. Dar daca meditam versetele si hadisurile vedem ca ele ne indeamna sa ne preocupam atat de intenti cat si de fapte. Nu ne putem imagina o inima plina de credinta intr-un corp fara fapte, dealtfel faptele sunt rodul credintei. Intentia buna nu de fiecare data este prielnica, si ursul si-a omorat stapanul cu piatra in dorinta de a ucide musca care-l deranja, de pe fata stapanului.

 

Allah de ce ne porunceste in Coran sa ne rugam sa implinim fapte bune? De ce ne porunceste Dania? Pelerinajul?

 

  9 – Speranta fara limite, uni dintre oameni traiesc cu sperante fara limite nu se gandesc niciodata ca vor muri, cred ca vor trai vesnic pana la adanci batraneti, si uita de mai multe adevaruri care nu pot fi oprite sau contestate, uita de moarte, uita de viata din mormant, uita de ziua de Apoi, uita de balanta, uita de Sirat, uita de Rai uita de Iad si spera ca va veni si ziua in care se va delasa de pacate si v-a urma calea lui Allah. Un adevar este clar nu toti oameni mor la batranete nimeni nu stie cand v-a muri, vreti ca Allah  sa va i-a sufletul atunci cand pacatuiti? Vreti sa-L intampinati pe Allah inainte sa va caiti? Pregatiti-va pentru lumea de Apoi de parca ar veni

maine, si munciti pentru aceast alume de parca ati trai vesnic!

 

  10 – Iubirea acestei lumi, Spune profetul intr-un hadis: ( Iubirea acestei lumi este cheie tuturor pacatelor), si a mai spus: ( Cine iubeste aceasta lume pierde lumea de Apoi, iar cel care iubeste lumea cealalta pierde aceasta lume, asa ca alegeti vesnicul si lasati ce este pieritor). Aceasta lume intradevar este temnita credinciosului si Raiul necredinciosului, iar lumea cealalta este temnita necredinciosului si Raiul  credinciosului, asa ca trebuie sa fie o pilda pentru cei care cugeta. Iubirea acestei lumi va determina sa inotati in pacate, iar cei care intradevar vor sa izbandeasca i-L iubesc pe Allah. 

 

  11 – Urmarea placerilor, placerile si poftele sunt cele care conduc robul catre Iad fara sa stie, el nu este constient de ceea ca face, de pericolul ce-l asteapta dupa aceasta pofta. Iadul este este imprejmuit de placeri care i-l atrag pe orice om, si tot placerile si poftele sunt cele care constituie un obstacol greu de trecut catre Rai, deoarece raiul este imprejmuit de greutati si obstacole.

 

  12 – Scufundarea in indoieli, indoielile sunt acele lucruri pe care multi oameni le confunda, nu stiu daca sunt premise sau interzise, si fara indoiala ca orice indoiala este sora cu  haramul (lucrul interzis). Spune profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa): Lucrul permis este bine stiut asa cum si cel interzis este bine stiut, si mai sunt unele lucruri indoielnice pe care nu le cunosc multi dintre oameni, iar cel care se fereste de indoieli este mai bine pentru religia si castitatea insa cel care cade in indoieli care in pacate.

 

  13 – Aroganta, este fara indoiala cel mai mare obstacol intre adevar si minciuna, ea il determina pe rob sa incalce limitele lui Allah, ea i-a determinat pe politeisti din Mekka sa nu creada cu toate ca erau convinsi ca profetul era trimisul lui Allah. Aroganta este calitatea nedespartita a necredinciosului si a ipocritului, spune Abdullah ibn Mes’ud: Este de ajuns ca pacat pentru acela care daca fratele sau i-a spus fii cu frica de Allah! El ii raspunde unul ca tine ma sfatuieste? uitate la tine! Spune Allah: Iar daca i se spune: “Fii cu frica de Allah!”, il curpinde taria faradelegii. Gheena va fi de ajuns pentru el si ce pat rau este acesta! 

 

  14 – Anturajul stricat, spune Allah: "În Ziua aceea îşi va muşca nelegiuitul mâinile şi va zice: “Ce bine ar fi fost, dacă aş fi urmat calea cu Trimisul. Vai mie! Ce bine ar fi fost dacă nu l-aş fi luat pe cutare ca prieten!..El m-a dus pe mine în rătăcire de la îndemnare după care ea a venit la mine”. Şeitan este hain cu omul [după ce l-a ispitit]"(Furkan 27-29). Cu toti stim proverbul: "Spune-mi cu cine umbli ca sa-ti spun cine esti"

 

  15 – Raspandirea stricaciunilor si decaderea societati, multi dintre oameni cand le spui ca gresesc si nu este bine, ei argumenteaza faptele lor ca fiind o necesitate a societati, toti fura sa traiasca trebuie sa furam si noi, toti mint mintim si noi, toti preacurvesc preacurvim si noi, cum se poate ca toata societatea sa fie pe cale gresita? Allah nu o sa-i pedepseaca pe toti. De aceea Allah spune in Sfantul Coran: " De te-ai supune celor mai multi de pe  pàmânt,  ei te-ar abate de la calea lui Allah, caci ei nu urmeaza decat banuielile lor si ei nu fac decat sa nascoceasca minciuni" (Enam 116)  Iar cei mai mulţi dintre ei nu cred în Allah, fără să-I facă Lui asociaţi!(Yusuf 106). Sa nu urmati marea multime deoarece Allah este cel care face dreptate, si va pedepsi pe toti cei care I se impotrivesc, conform unei relatari unul din o mie o sa intre in Rai, Asa ca oare vei fi tu acel unu din o mie?   

 

  16 – Confuzia, de multe ori anumiti termeni ne provoaca confuzi care ne indeparteaza de adevar, "religia este usoara" si astfel renuntam la multe din bazele religiei.

 

  17 – Autoritatea traditiei si obiceiurilor, fara indoiala ca datina si obiceiul are un rol foarte important in viata de zi cu zi a unei societati, in ceea ce priveste viata lor sociala, culturala si religioasa. Multi savarsesc pacate datorita faptului ca acea comunitate in care traiesc ei savarsesc aceste pacate, ca stramosi lor astfel au facut.

 

Spune Allah: Tot astfel nu am trimis Noi în nici o cetate un prevenitor mai înainte de tine, fără ca cei îmbuibaţi din ea să nu zică: “Noi i-am găsit pe părinţii noştri într-o religie şi noi ne călăuzim după urmele lor!” (Zuhruf 23).

 

  18 – Renuntarea la poruncirea binelui si interzicerea raului. Fara indoiala ca fiecare dintre noi are datoria sa indrepte orice greseala care o vede si nu se permite sa tacem la o astfel de greseala mai ales cand este vorba de religie, deoarece tacerea inseamna pedeapsa in ziua de Apoi. Allah spune in Sfantul Coran: " Blestemati au fost aceia dintre fiii lui

Israel care nu au crezut,  prin gura lui David si a lui Isus, fiul Mariei, si asta pentru ca s-au razvratât si au calcat poruncile.   Nu s-au oprit unii pe altii de la faradelegile pe care le-au savârsit – Si ce fapte rele au savârsit!(Maide 78-79). Profetul Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) cand a citit acest verset a spus ca totul se datoreaza faptului ca fii lui

Israel nu se sfiau sa comunice, sa bea, sa manance impreuna cu cei care pacatuiau.