Promisiunea trebuie respectată

 

Musulmanii atunci când promit ceva trebuie sa respecte aceea
promisiune, iar când fac un legamânt nu au voie să-l înalce, trebuie să
respecte cu stricteţe cuvântul dat, trebuie să trateze cu seriozitate cuvântul
dat, să nu uite de promisiunea făcută dacă vrea să fie dintre dreptcredincioşi,
spune Allah: Însă aceia care sunt cu
grijă faţă de cele încredinţate şi faţă de făgăduinţa lor. (Muminun Şi
pentru a respecta porunca lui Allah: Ţineţi-vă legământul faţă de Allah,
după ce l-aţi făcut şi nu călcaţi jurămintele după ce le-aţi întărit şi după ce
L-aţi luat pe Allah drept chezaş pentru voi, căci Allah ştie ceea ce faceţi.
(Nahl 91) Tot legat
de lagământ spune Allah: Şi nu vă
apropiaţi de averea orfanului, decât pentru ceva şi mai bun [pentru ea], până
ce el ajunge la vârsta bărbăţiei! Şi ţineţi legământul, căci cu privire la
legământ veţi fi întrebaţi!(Isra 34)

Un alt verset în care Allah ne porunceşte:  O, voi cei
care credeti! Temeti-vă de Alah si fiti cu cei iubitori de adevăr!(Teube 119)

In lumina versetelor despre Ramadan …

O, voi cei care credeti, v-a fost scris voua Postul, asa cum le-a fost prescris si celor dinaintea vaostra –Poate ca veti fi cu frica! Pentu putine zile, insa, acela dintre voi care este bolnav sau un calatori [va posti] un numar [egal] de alte zile. Va trebui ca aceia care sunt in stare [sa posteasca, dar nu o fac] sa dea in comopensare hrana pentru un sarman. Acela care de bunavoie va da si mai mult (in compensare ], binele va fi pentru el. Dar sa postiti este si mai bine pentru voi, dacă pricepeti! [Aceste zile sunt] luna Ramadan (1), in care a fost timis Coranul, drept calauza pentur oameni, dovezi limpezi pentru drumul cel drept si Indreptar (2). Si oricare dintre voi care este prezent in aceasta luna sa o tina ca Post, iar cel care este bolnav ori in calatorie [sa posteasca] un numar [egal] de alte zile. Allah va voieste usurarea, nu va voieste impovararea si impliniti acest numar (3) si sa-L preamariti pe Allah, pentru ca va clauzeste pe calea cea buna. Poate ca veti fi multumitori! Si daca te vor intreba robii Mei depre Mine, eu sunt aproape, raspund rugii celor care Ma cheama, atunci când Ma cheama, dar si ei sa-Mi raspunda si sa creada in Mine –Poate ca ei vor fi bine calauziti! Vi s-a ingaduit in noaptea Postului impreunarea cu muieirile voastre; ele va sunt vesmant voua, iar voi la sunteti vesmant lor (1). Allah stia ca voi va vicleniti (2). Acum impreunati-va cu ele si cautati sa pliniti ceea ce v-a prescis Allah! Mâncati si beti pânâ când puteti sa deosebiti firul alb de firul negru (1), la revarsatul zorilor! Apoi tineti Postul pânâ noaptea si nu va impreunati cu ele, in timp ce stati retrasi in moschei!! Acestea sunt hotarele (2) lui Allah si nu va aprotiati de ele. Astfel arata Allah semnele sale oamenilor. Poate ca ei vor fi cu frica!

O, voi cei care credeti, v-a fost scris voua Postul……

Postul este unul dintre ritualurile de adorare individuale, este un ritual secret intre rob si Stapanul sau tocmai de aceea acest verset a inceput cu aceste cuvinte de lauda; o , voi cei care credeti, o, voi cei care in inima lor isi gaseste lacasul credinta. O, voi cei demni de rasplata, cei care ati delasat ispitele lumesti, renuntati la mancare la bautura si la relatiile intime, renuntati la tot ceea ce este atragator pe acest pamant si daca cautati ceva mai atragator nu veti gasi, cu toate acestea voi, in numele Creatorului renuntati la aceste placeri necesare, renuntati la aceste palcerii lumesti. Fara indoiala ca aceste placeri sunt trecatoare dar greu de renuntat la ele, daca cineva reuseste sa renunte la ele este un semn al credintei. Multi dintre oameni nu ar renunta la cafeluta de dimineata si la cea de la pranz, amortind gustul amar al cafelei cu fumul de tigara, multi nu pot tine post tocmai pentru faptul ca este fumator, unii nu pot posti din cauza bauturilor racoritoare atat de necesare pe timp de arsita, unii chiar nu vor sa auda de post pentru ca li se pare ceva vechi care nu poate tine pas cu modernismul. Da, intradevar post tin cei cu credinta, de aceea la inceputul acestor versete Allah s-a adresat celor credinciosi, cei ale caror inimi se cutremura cand aud porunca divina, cei care se simt chemati prin acest verset.

Apoi, de ce s-a scris postul? De ce nu s-a poruncit? De ce nu s-a obligat? De ce nu…..S-a scris deoarece scrisul are mult mai multa putere, are autoritate, un argument verbal nu poate fi valabil neinsotit de un martor in fata judecatorului insa un act scris, semnat face ca balanta sa atarne total in favoarea celui indreptatit. Scrisul pentru ca reflecta o o putere pozitiva in inimile cititorilor, ce e scris e batut in cui.

asa cum le-a fost prescris si celor dinaintea voastra….

Postul este un ritual de adorare vechi ca si omul, nu este un ritual de adorare modern, nu este un ritual de adorare al musulmanilor, este un ritual de adorare legiferat tuturor popoarelor, este un ritual de adorare foarte important si necesar tuturor oamenilor, tocmai de aceea a fost prescris tuturor popoarelor, in concluzie, o, musulmanule! Nu te amagi ca esti singurul care tine post si nici sa nu te mandresti ca esti ales, postul este un ritual de adorare vechi pe cat esti si tu.

Poate ca veti fi cu frica!……

Scopul postului, de ce postim? Are Allah nevoie de postul nostrum? Postim ca sa ne aflam in treaba? Fara indoiala ca nu, postul are mai multe foloase, postul are mai multe scopuri dar se pare ca principalul scop este Taqwa, evlavia, frica de Allah, acel sentiment care il determina pe rob sa fie mai bun, il indeparteaza de pacate il apropie de fapte bune. Taqwa, este ceea ce ne dorim cu toti sa detinem, taqwa este cea care ne va feri de foc in ziua de Apoi si ne va apropia de Rai, Allah a vrut ca noi, robii Sai, prin aceasta abstinenta san e purificam sufletele, sa fim mai buni cu cei din jur, sa fim mai buni cu familia, sa fim mai buni cu sotia, copiii, fratii, parintii, sa fim mai buni cu noi insine. Poate ca veti fi cu frica!

Capitolul  pedeapsa atribuiri relatării false profetului

 

1 – Hadis relatat de Ali, a spus: A spus profetul (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) Nu-mi atribuiţi relatării false iar cel care o face să se pregătească sa intre in foc.

2 – Hadis relatat de Enes, a spus: Ceea ce mă determina sa nu va vorbesc mult este hadisul care l-am auzit de la profet , a spus profetul (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) Cel care îmi atribuie o relatare falsa sa-si pregătească lăcaşul in foc

3 – Hadis relatat de Ebu Hurayrah a spus: A spus profetul (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa): Cine minte intenţionat in numele meu sa-si pregătească lăcaşul in foc.

4 – Hadis relatat de El Mugira a spus: A spus profetul (pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra sa):Cine îmi atribuie o relatare falsa nu este ca si cel care spune o simpla minciuna, cine minte in numele meu intenţionat sa-si pregătească locul in foc.

 Islamul este religia care a venit cu soluţii pentru toate problemele cotidiane, este religia care a urmărit atât fericirea materială cât şi cea spirituală, atât sănătatea corpului cât şi sănătatea spiritului.

       O problemă care ne preocupă pe noi toţi oamenii este rizkul. Rizkul este un cuvânt arab care nu are un echivalent în limba română, el se poate traduce ca fiind, hrana, băutura, aerul, veşmintele şi tot ceea ce este necesar omului pe această lume.

       Rizkul a fost şi este o problemă a întregii omenirii, lăcomia şi necredinţa au făcut ca milioane de oamenii să fie ucişi pentru un trai mai decent, pentru o viaţă plină de fericire. Întotdeauna lăcomia celor bogaţi i-a determinat pe aceştia să profite de slabiciunea sărmanilor, i-au persecutat, i-au înrobit, i-au bătut şi chiar i-au ucis. Lăcomia i-a transformat pe aceşti oameni şi pei cei lipsiţi de raţiune din jurul lor să devină nişte fiare sălbatice care sfăşie tot ceea ce întâlnesc în cale.

       Dacă oameni erau adevăraţi credincioşi şi conştientizau importanţa rizkului nu aveau loc aceste evenimente care cutremură siguranţa şi stabilitatea politică economică şi socială pe acest glob.

     - Un dreptcredincios ştie că rizkul este la Allah, ştie că Allah este Rezzak, spune Allah în Coran :

Allah este Cel care v-a creat pe voi, apoi v-a dat vouă cele de trebuinţă, apoi vă face pe voi să muriţi, apoi vă readuce pe voi la viaţă. Oare se află printre asociaţii voştri cineva care să facă ceva din acestea? Laudă Lui! El este mai presus de ceea ce Îi faceţi voi ca asociaţi!  (Rum 40)

Spune: “Cine vă dă vouă hrană îndestulătoare din cer şi de pe pământ şi cine este stăpân peste auz şi peste văz şi-l scoate pe cel cu viată şi Cel care orânduieşte toate lucrurile?” Vor răspunde ei: “Allah!” Atunci spune: “Oare nu vă este vouă frică?” (Yunus 31)

Şi Allah v-a făcut soaţe din voi înşivă şi v-a dat El vouă de la muierile voastre fii şi nepoţi şi v-a dat spre hrană din cele bune. Şi iată cum cred ei în deşertăciune şi nu cred în binefacerile lui Allah! (Nahl 72)

Un om cu bună credinţă trăieşte în pace cu ceilalţi, ştie că Allah este cel care îi dă rizkul. Iar dacă Allah este cel care dăruieşte rizkul, El nu va nedreptăţi pe nimeni, El ştie ce este mai bine pentru rob şi va alege pentru el binele, dacă sărăcia este mai bine pentru rob va trăi sărăc iar dacă avuţia nu-l va îndepărta de calea cea dreaptă va alege pentru el bogăţia.

 - Rizkul pe care Allah l-a scris unui om nu va devia de la acel om la altul. Spune Allah:

Şi nu este vieţuitoare pe pământ a cărei hrană să nu fie în grija lui Allah. El ştie locul ei de sălas şi locul în care ea va muri. Totul este într-o Carte desluşită. (Hud 6)

 Tot în acest sens spune profetul Muhammed (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) într-o relatare autentică: Sufletul nu va muri până  ce nu-şi va primi rizkul, aşa că fiţi cu frică de Allah şi căutaţi-l în cel mai frumos mod. Această relatare ne dă liniştea sufletească şi pacea de care avem atâta nevoie. Ne linişteşte atunci când ne asigură că rizkul nostru nu va devia de la noi, nimeni nu va reuşi să ne răpească acest rizk, de aceea ne îndeamnă să căutăm rizkul pe o cale frumoasă, omenească şi să fim cu frică de Allah. Atunci când oamenii ştiu cine îi înzestrează şi care este împărăţia Lui, sunt convinşi că ei nu concurează pentru acest rizk, fiecare are rizkul său.

 - Allah nu dă rizkul oamenilor în funcţie de culoarea, neamul, sau apartenenţa lor, nici măcar pregătirea intelectuală nu este un motiv al rizkului. Supunerea faţă de Allah sau nesupunerea nu este un motiv de dobândire a rizkului. De aceea dacă avem parte de rizk îmbelsugat nu trebuie să ne încutajeze că suntem iubiţi de Allah, nici să nu-i considerăm pe săraci păcătoşi. Rizkul pe care-l primim ar trebui să ne ajute să împlinim cât mai multe acte de adorare.

 - O altă latură importantă a credinţei noastre în privinţa rizkul este  faptul că rizkul pe care Allah ni l-a dat, trebuie folosit în adorarea Lui, iar una dintre calităţile dreptcredincioşilor care este des menţionată în Coran este; Din ceea ce le-am dăruit fac milostenie.

O, voi cei care credeţi! Să nu vă abată averile voastre şi copiii voştri de la pomenirea lui Allah! Cei care fac aceasta, aceia vor fi pierduţi! Şi dăruiţi din cele cu care v-am înzestrat Noi, înainte ca moartea să vină la unul dintre voi şi să zică el: “Doamne, mai dă-mi un răgaz până la un termen apropiat, astfel încât să fac eu milostenie şi să fiu dintre cei drepţi!”Însă Allah nu va mai da răgaz nici unui suflet, dacă a venit termenul său şi Allah este bine ştiutor a ceea ce faceţi. (Munafikun 9-11)

Spune robilor Mei care cred să împlinească Rugăciunea şi să dăruiască într-ascuns şi pe faţă din ceea ce le-am dat spre vieţuire, înainte de a veni Ziua în care nu va fi nici răscumpărare, nici prietenie. (Ibrahim 31)

Allah dă ca pildă un rob cumpărat, care nu are nici o putere şi un altul pe care Noi l-am dăruit cu mijloace de trai bune, din care el face milostenie atât pe ascuns cât şi pe faţă. Oare sunt ei egali? Laudă lui Allah! Dar cei mai mulţi dintre ei nu ştiu!(Nahl 75)

Si aceia care plinesc Rugàciunea si dau milostenie [pe calea lui Allah] din cele cu care Noi I-am inzestrat. (Enfal 3)

Vedem că aceste versete evidenţiază importanţa rizkului şi faptul că noi oamenii trebuie să-L adorăm pe Allah prin acest rizk şi nu trebuie să ne opunem voinţei lui, după ce El ne hrăneşte.

  - Allah a favorizat pe unii faţă de alţi în privinţa rizkului, spune Allah:

Allah i-a pus pe unii dintre voi înaintea altora în privinţa celor necesare vieţuirii. Însă cei care au fost aleşi nu dau din partea lor celor asupra cărora au deplină stăpânire, aşa fel ca să fie întru aceasta deopotrivă. Oare tăgăduiesc ei binefacerile lui Allah?(Nehl 71)

Nu trebuie ca un musulman să-l invidieze pe un alt om indiferent că este musulman sau nemusulman datorită bunăstării şi averi de care se bucură, trebuie să depună efort, să se străduiască şi apoi să se mulţumească şi să-I mulţumească lui Allah pentru ceea ce i-a dăruit. Ştim cu toţi proverbul: Nemulţumitului i se i-a darul, aşa că să ne ferim să fim dintre cei care se împotrivesc lui Allah.

 - Acest rizk pe care Allah ni l-a dăruit nu trebuie să-l cerem decât de la Allah, mare este nelegiuirea celor care caută rizkul la alţii în timp ce Allah este Cel care îi hrăneşte, şi mare este îndurarea lui Allah atunci când îi hrăneşte pe cei ce nu-i mulţumesc şi caută rizkul la alţi.

Şi adoră ei, afară de Allah, ceea ce nu le poate aduce lor nici o hrană din ceruri şi de pe pământ, căci sunt fără putere! (Nahl 73)

Însă voi adoraţi în locul lui Allah nişte idoli şi născociţi minciună. Aceia în care credeţi voi în locul lui Allah nu pot avea nici un mijloc pentru hrănirea voastră. Căutaţi hrana voastră la Allah, adoraţi-L pe El şi aduceţi-I Lui mulţumire, căci la El veţi fi întorşi!(Ankebut 17)

Cine este acela care vă îngrijeşte pe voi, dacă El opreşte înzestrarea Sa? Însă ei stăruie în semeţia lor şi în fuga lor [de Adevăr]. (Mulk 21)

Ignoranţa noastră ne conduce către rătăcire fără ca noi să conştientizăm acest fapt, cu toţi ne străduim să căutăm rizkul pe pământ, ceea ce este foarte corect dar incorect este să cerem acest rizk de la cei de pe acest pământ, deoarece rizkul este la Allah, rizkul este în cer, spune Allah: Şi în cer se află înzestrarea voastră şi ceea ce vi se  făgăduieşte.(Zariyat 22)

Dacă vedem un om înstărit, bogat, cu o situaţie financiară de invidiat nu înseamnă că acest om este iubit de Allah, nu înseamnă că el a primit toate aceste bunuri de la Allah datorită faptului că Allah îl iubeşte. Allah dă rizkul tuturor, indiferent de apartenenţa lor religioasă, ne hrăneşte pe toţi şi cu toţi vom da socoteală pentru faptele noastre şi pentru rizkul nostru, cum l-am dobândit şi unde l-am folosit.

 Şi [aduceti-va aminte] când a zis ‘’Avraam:”Doamne, fă-l un oras al pacii şi hrăneşte poporul lui cu roduri,  pe aceia dintre ei care cred în Allah şi în Ziua de Apoi”.Şi a raspuns [Allah]:”Iar cel care nu crede în Allah şi în Ziua de Apoi”.Şi a răspuns [Allah]:”Iar cel care nu crede va avea parte de bucurie si de hrană puţin timp, apoi îl voi supune la chinurile iadului. Vai, ce soarta cumplită!”(Bakara 126)

Iar cel care nu crede va avea parte de bucurie, fericire şi de hrană puţin timp, adică pe această lume iar în Ziua de Apoi va fi supus chinurilor Iadului.

În concluzie, trebuie să fim conştienţi că nu suntem într-o competiţie pe care o va câştiga cel mai puternic dintre noi, deoarece mulţi oamenii puternici trăiesc de pe o zi pe alta, şi nici cel mai deştept, în acest caz animalele ar fi murit de foame. Trăim cu toţi pe această lume, ne bucurăm de pace şi linişte sufletească, ne bucurăm că trăim şi suntem sănătoşi. Averea multă nu aduce fericire unui corp bolnav, aşa cum nici sărăcia nu poate dăuna unui corp sănătos, trebuie să ne bucurăm de starea noastră şi să-i mulţumim lui Allah. Nu trebuie să uităm că toţi vom da socoteală pentru averile dobândite, de unde le-am procurat şi unde le-am cheltuit şi dacă am dat dreptul sărmanilor.Fie ca Allah să ne uşureze socoteala şi să ne îndepărteze de haram!

De ce unii nu se supun lui Allah?

ِ      Allah, acest cuvant care farmeca auzul tuturor, acest cuvant care rasuna zilnic pe putin de cinci ori pana in nori, acest cuvant care cutremura munti, acest cuvant care tulbura marea, acest cuvant care cutremura inimile credinciosilor, acest cuvant care a unit frica cu curajul, disperarea cu speranta, slabiciunea cu puterea, nemila cu indurarea, umilinta cu gratia si astfel a croit un drum potrivit pentru robi Sai.

   Allah este Atoateputernic, Atoatestiutor, stie nevazutul si tot ceea ce este in inima tuturor. Acesta este Allah, si noi nu suntem decat niste robi slabi si neputinciosi, care fara mila si indurarea lui Allah nu am trai nici o clipa, dar cu toate acestea avem curajul sa ne impotrivim Lui, avem curajul sa incalcam limitele stabilite de El, de un patron, director, mafiot sau sportiv ne este frica dar de stapanul lor nu.

Fara indoiala ca sunt mai multe motive care-l deteremina pe rob sa nu i se supuna lui Allah Preainaltul si astfel uita porunca lui Allah, aceste motive sunt felurite; unele sunt personale, altele au la baza societatea care-l inconjoara pe om, asa cum sunt si unele motive mixte.

      Prin acest articol vom incerca sa evidentiem aceste motive, pentru ca sa reusim sa ne ferim de ele sau sa le infruntam, deoarece cel mai bun leac este sa descoperi intai boala, motivul bolii , simptomele ei, dupa care vine randul medicamentui care inlatura aceasta durere cu voia lui Allah .

     Daca meditam cu atentie vedem ca motivele care il determina pe om sa nu se supuna lui Allah sunt mai multe:

  1- Unul dintre cele mai incurajatoare motive este nerealizarea scopului pentru care a fost creat omul, si telul pentru care trebuie sa traiasca. Multi dintre oameni traiesc avand un singur tel pe acest pamant; satisfacerea poftelor lumesti, iar altii nici nu-si stiu scopul pentru care traiesc, asemenea animalelor, nu stie de ce a fost creat si nici de ce traieste.Allah Preainaltul a limitat in Cartea Sa scopul pentru care a fost creat omul Eu nu i-am creat pe djinni şi oameni decât ca ei să Mă adore.(Zariat 56), deci scopul pentru care a fost creat omul  este sa-L adore pe Allah, cu intelesul ei cuprinzator, asa cum spun unii invatati: Adorarea este orice spusa sau fapta pe care Allah o primeste indiferent ca este vizibila sau invizibila. Deci orice cuvant, fiecare fapta, fiecare sentiment vizibil sau invizibil trebuie sa fie in numele lui Allah pentru ca aceasta sa devina adorare .

  2 –  Credinta slaba: Fara indoiala ca credinta slaba in Allah si in ziua de Apoi este un motiv ferm care-l determina pe rob sa incalce invatatura lui Allah deoarece el iubeste ceea ce Allah uraste si uraste ceea ce Allah iubeste, insa credinta devotata il indeamna pe rob sa iubeasca ceea ce Allah iubeste si sa ureasca ceea ce Allah uraste, spune profetul(pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) "Nu va crede niciunul dintre voi pana ce poftele lui nu urmeaza invatatura mea"

  3 – Ignoranta in ceea ce priveste existenta lui Allah, poruncilor si ceea ce a interzis, rasplata si pedeapsa Sa. Ignoranta este calitatea de baza a celui care are curajul sa incalce poruncile divine, deoarece daca cunosteau adevaratul Creator iL iubeau, iL adorau, iI respectau,  porunca Lui era indeplinita iar ceea ce a interzis este parasit, daca stiau rasplata lui Allah o visau zi si noapte, daca stiau pedeapsa lui traiau cu frica de ea. Acesta este motivul raspandiri pacatelor, spune profetul(pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa): Din semnele zilei de Apoi este raspandirea ignorantei si disparitia stiintei, consumul excesiv de alcool si raspandirea preacurviei.

                        Vedem ca profetul in acest hadis a legat raspandirea pacatelor de ignoranta.

  4 – Ispitele Satanei: Cel mai mare dusman al omului este satana, el este in acelasi timp primul dusman al sau, el face totul pentru ratacirea noastra nu oboseste nu stie ce inseamna deznadejde, el nu se linisteste pana ce nu ne atrage in plasa sa, spune profetul(pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa): Satana "curge" in oameni asa cum curge sangele in vene!

  5 -  Increderea oarba in Allah, multi dintre oameni traiesc cu speranta ca Allah ii va ierta, deoarece el este Gafur(Iertator), Rahim(Indurator) si cred ca vor intra in Rai fara sa dea socoteala. Ei astfel savarsesc pacate cat munti sperand ca indurarea lui Allah este cat oceanele, da fara indoiala ca indurarea lui Allah nu are limite pentru cel care se caieste si se intoarce la Allah nu pentru cel care traieste numai cu aceasta speranta, si asa cum Allah este Gafur, Rahim este si Muntekim(Razbunator),  Gebbar(Cel Tare) pentru cei care incalca limitele sale, spune Allah: Vesteşte, [o, Muhammad,] robilor Mei că Eu sunt Iertătorul şi Îndurătorul Şi că pedeapsa Mea este pedeapsa cea dureroasă! (Hijr 49 – 50)

  6 – Nedaznadajduirea in privinta indurari lui Allah. Multi dintre oameni cand se uita in urma lor vad un munte de pacate si cred ca Allah nu-I va ierta niciodata,  deznadajduiesc si continua sa traiasca in pacate. Si uita ca Allah spune: “O, voi robii Mei, care aţi întrecut măsura în defavoarea voastră, nu deznădăjduiţi în privinţa îndurării lui Allah!” Allah iartă toate păcatele. El este Iertător şi Îndurător.(Zumer 53)

  7 – Destinul lui Allah, vedem pe uni dintre oameni cum justifica faptele sale prin destin, daca Allah mi-a scris ca voi fi calauzit o sa fiu departe de pacate, daca nu asta este destinul ce pot face? Allah Cel in mana caruia este destinul nostru este Cel care ne-a poruncit sa-l adoram si sa ne ferim de pacate, de ce cand este vorba de credinta si religie spunem destinul si cand este vorba de o fapta lumeasca ne straduim? De ce cand mergem la un examen ne pregatim? De ce cand suntem bolnavi mergem la doctor? De ce nu spunem destinul lui Allah daca vrea reusim daca nu vrea nu reusim? Deci pentru a atinge telul, pentru a reusi, trebuie sa ne straduim, sa depunem efort apoi asteptam rasplata de la Allah.

  8 -  Intentia buna, multi dintre oameni pretind ca intentia lor este pura, curata, chiar daca ei nu isi fac datoria fata de Allah si pacatuiesc, inima lor este ca zapada si spun ca Allah nu va privi la faptele lor ci la inimile lor. Dar daca meditam versetele si hadisurile vedem ca ele ne indeamna sa ne preocupam atat de intenti cat si de fapte. Nu ne putem imagina o inima plina de credinta intr-un corp fara fapte, dealtfel faptele sunt rodul credintei. Intentia buna nu de fiecare data este prielnica, si ursul si-a omorat stapanul cu piatra in dorinta de a ucide musca care-l deranja, de pe fata stapanului.

Allah de ce ne porunceste in Coran sa ne rugam sa implinim fapte bune? De ce ne porunceste Dania? Pelerinajul?

  9 – Speranta fara limite, uni dintre oameni traiesc cu sperante fara limite nu se gandesc niciodata ca vor muri, cred ca vor trai vesnic pana la adanci batraneti, si uita de mai multe adevaruri care nu pot fi oprite sau contestate, uita de moarte, uita de viata din mormant, uita de ziua de Apoi, uita de balanta, uita de Sirat, uita de Rai uita de Iad si spera ca va veni si ziua in care se va delasa de pacate si v-a urma calea lui Allah. Un adevar este clar nu toti oameni mor la batranete nimeni nu stie cand v-a muri, vreti ca Allah  sa va i-a sufletul atunci cand pacatuiti? Vreti sa-L intampinati pe Allah inainte sa va caiti? Pregatiti-va pentru lumea de Apoi de parca ar veni

maine, si munciti pentru aceast alume de parca ati trai vesnic!

  10 – Iubirea acestei lumi, Spune profetul intr-un hadis: ( Iubirea acestei lumi este cheie tuturor pacatelor), si a mai spus: ( Cine iubeste aceasta lume pierde lumea de Apoi, iar cel care iubeste lumea cealalta pierde aceasta lume, asa ca alegeti vesnicul si lasati ce este pieritor). Aceasta lume intradevar este temnita credinciosului si Raiul necredinciosului, iar lumea cealalta este temnita necredinciosului si Raiul  credinciosului, asa ca trebuie sa fie o pilda pentru cei care cugeta. Iubirea acestei lumi va determina sa inotati in pacate, iar cei care intradevar vor sa izbandeasca i-L iubesc pe Allah. 

  11 – Urmarea placerilor, placerile si poftele sunt cele care conduc robul catre Iad fara sa stie, el nu este constient de ceea ca face, de pericolul ce-l asteapta dupa aceasta pofta. Iadul este este imprejmuit de placeri care i-l atrag pe orice om, si tot placerile si poftele sunt cele care constituie un obstacol greu de trecut catre Rai, deoarece raiul este imprejmuit de greutati si obstacole.

  12 – Scufundarea in indoieli, indoielile sunt acele lucruri pe care multi oameni le confunda, nu stiu daca sunt premise sau interzise, si fara indoiala ca orice indoiala este sora cu  haramul (lucrul interzis). Spune profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa): Lucrul permis este bine stiut asa cum si cel interzis este bine stiut, si mai sunt unele lucruri indoielnice pe care nu le cunosc multi dintre oameni, iar cel care se fereste de indoieli este mai bine pentru religia si castitatea insa cel care cade in indoieli care in pacate.

  13 – Aroganta, este fara indoiala cel mai mare obstacol intre adevar si minciuna, ea il determina pe rob sa incalce limitele lui Allah, ea i-a determinat pe politeisti din Mekka sa nu creada cu toate ca erau convinsi ca profetul era trimisul lui Allah. Aroganta este calitatea nedespartita a necredinciosului si a ipocritului, spune Abdullah ibn Mes’ud: Este de ajuns ca pacat pentru acela care daca fratele sau i-a spus fii cu frica de Allah! El ii raspunde unul ca tine ma sfatuieste? uitate la tine! Spune Allah: Iar daca i se spune: “Fii cu frica de Allah!”, il curpinde taria faradelegii. Gheena va fi de ajuns pentru el si ce pat rau este acesta! 

  14 – Anturajul stricat, spune Allah: "În Ziua aceea îşi va muşca nelegiuitul mâinile şi va zice: “Ce bine ar fi fost, dacă aş fi urmat calea cu Trimisul. Vai mie! Ce bine ar fi fost dacă nu l-aş fi luat pe cutare ca prieten!..El m-a dus pe mine în rătăcire de la îndemnare după care ea a venit la mine”. Şeitan este hain cu omul [după ce l-a ispitit]"(Furkan 27-29). Cu toti stim proverbul: "Spune-mi cu cine umbli ca sa-ti spun cine esti"

  15 – Raspandirea stricaciunilor si decaderea societati, multi dintre oameni cand le spui ca gresesc si nu este bine, ei argumenteaza faptele lor ca fiind o necesitate a societati, toti fura sa traiasca trebuie sa furam si noi, toti mint mintim si noi, toti preacurvesc preacurvim si noi, cum se poate ca toata societatea sa fie pe cale gresita? Allah nu o sa-i pedepseaca pe toti. De aceea Allah spune in Sfantul Coran: " De te-ai supune celor mai multi de pe  pàmânt,  ei te-ar abate de la calea lui Allah, caci ei nu urmeaza decat banuielile lor si ei nu fac decat sa nascoceasca minciuni" (Enam 116)  Iar cei mai mulţi dintre ei nu cred în Allah, fără să-I facă Lui asociaţi!(Yusuf 106). Sa nu urmati marea multime deoarece Allah este cel care face dreptate, si va pedepsi pe toti cei care I se impotrivesc, conform unei relatari unul din o mie o sa intre in Rai, Asa ca oare vei fi tu acel unu din o mie?   

  16 – Confuzia, de multe ori anumiti termeni ne provoaca confuzi care ne indeparteaza de adevar, "religia este usoara" si astfel renuntam la multe din bazele religiei.

  17 – Autoritatea traditiei si obiceiurilor, fara indoiala ca datina si obiceiul are un rol foarte important in viata de zi cu zi a unei societati, in ceea ce priveste viata lor sociala, culturala si religioasa. Multi savarsesc pacate datorita faptului ca acea comunitate in care traiesc ei savarsesc aceste pacate, ca stramosi lor astfel au facut.

Spune Allah: Tot astfel nu am trimis Noi în nici o cetate un prevenitor mai înainte de tine, fără ca cei îmbuibaţi din ea să nu zică: “Noi i-am găsit pe părinţii noştri într-o religie şi noi ne călăuzim după urmele lor!” (Zuhruf 23).

  18 – Renuntarea la poruncirea binelui si interzicerea raului. Fara indoiala ca fiecare dintre noi are datoria sa indrepte orice greseala care o vede si nu se permite sa tacem la o astfel de greseala mai ales cand este vorba de religie, deoarece tacerea inseamna pedeapsa in ziua de Apoi. Allah spune in Sfantul Coran: " Blestemati au fost aceia dintre fiii lui

Israel care nu au crezut,  prin gura lui David si a lui Isus, fiul Mariei, si asta pentru ca s-au razvratât si au calcat poruncile.   Nu s-au oprit unii pe altii de la faradelegile pe care le-au savârsit – Si ce fapte rele au savârsit!(Maide 78-79). Profetul Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) cand a citit acest verset a spus ca totul se datoreaza faptului ca fii lui

Israel nu se sfiau sa comunice, sa bea, sa manance impreuna cu cei care pacatuiau.